• Deacon Vladimir Castravet

Zadarnicia Jertfelor ce nu sunt facute cu substanta



Acest articol este influentat din citirea primului capitol din Vechiul Testament a cartii Prorocului Isaia.


Este un articol ce vine ca o invatatura pentru noi cei care ne numim crestini cu numele dar traim o viata impotriva invataturii crestinesti.


Acest articol este despre noi acei care venim la biserica doar la sarbatorile mari pentru a sfinti oule, apa, poama, botez, cununie si altele. Venim vase goale la biserica si ne ducem goi.


Prorocul Iasaia in prorocia sa ne zice:

"Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!"


Aceste cuvinte m-au pus foarte mult pe ginduri. Si desigur imi amintesc multe cuvinte spuse de multe persoane de faptul ca nu mai este necesara biserica, ca slujba bisericeasca a devenit una ce tine de vechime si nu mai este necesara. Dar in acelasi timp aceleasi persoane vin cu o asa mare ardoare la biserica la acele sarbatori in care primesc taina savirsita ca drept o "magie" personala.


Recent au fost Pastele si desigur ca in aceasta sarbatorea, dupa 7 saptamani de post este primit de traditia bisericii ca inainte de a minca din bucatele de carne, sa ii multumim lui Dumnezeu prin rugaciunea de sfintire a acestor bucate. Dar ce se intimpla de facto. In aceasta seara de pasti la biserica vin mii de oameni pe care nu i-am vazut niciodata la biserica, poate doar daca au venit la vre un botez sau cuninie. Ei vin cu o asa mare credinta sa primeasca o picatura de apa sfintita peste bucatele pe care le-au adus. Si nici macar nu isi dau seama ca ei singuri is limiteaza credinta in Dumnezeu si in denumirea sa de crestin doar la o fatarnica "magie" a sfintirii. Numesc sfintirea ca "magie" pentru ca marea majoritate a acelor care vin la biserica doar in aceste zile primesc acest act ca unul magic ce ar trebui sa schimbe ceva in viata lor.


Desigur ca puterea lui Dumnezeu este de nestiut si El face minuni atunci cand nici nu ne asteptam si nici unde nu ne asteptam. Da, Dumnezeu primeste pe orcine in Biserica Sa si asteapta pe orce "Tilhar" sa vina la El si sa zica: "Doamne astazi vreau sa fiu cu tine in Rai" precum a zis si acel tilhar rastigint o data cu Hristos. Desigur ca este foarte suparator atunci cand altii zic "pe atii ai muntuit dar pe tine nu vrei sa te mantuiesti?".

Frate noi am uitat ce nume purtam si anume: "Crestini". dar ce insemnatate are aceasta denumire? Crestini sunt acei care urmeaza lui Hristos. Si aici desigur apare intrebarea suntem noi crestini care urmam doar legilor sarbatorilor? Sau ca mergem la biserica doar o data pe an?


Pentru cel fara credinta adevarata Slujba Bisericeasca nu are inteles si nu isi are rost. Despre acel care vine la biserica doar pentru a aduce jertfa de praznuire si o fac doar ca un ritual bisericesc fara de a intelege insemnatatea acelasi prooroc Isaia ii invata:

"Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!"


Deci importanta slujbelor fara de "Dragoste" fata de aproaple isi pierde valoarea doar pentru persoanele cu inima goala. Caci Slujba Divina pentru cei care o inteleg, are o insemntate importanta pentru ca contine in sine invatatura si il Contine pe Insusi Hristos care ni se da la fiecare liturghie.


Hristos care ni se da la Liturghie este acela care ne va oferi: "De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face."


Deci sa nu ne pierdem in desertaciune ci sa dam valoare la tot ce ne inconjoara prin propria noastra fapta, prin intelegerea la ceea ce se intimpla. Sfintul Apostol Pavel a fost foarte clar cand a rugat in emistola sa, ca sa analizam si orce inger, adica sa trecem prin prizma intelegerii, a mintii trezi orce fapta a vietii. Si la fel vom indeplini si rugamintea lui Hristos care ne-a rugat sa fim fierbinti, adica sa ne dedicam 100% in tot ce facem. Sa nu venim la biserica doar ca la un act de cult ci sa venim la biserica cu intelegere de ce venim, ce obtine ce trebuie sa invatam.


Pe mine ma sperie aceste cuvinte si sper ca si pe dumnevoastra draga cititor: "Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi."


Cat de deschis Prorocul Isaia ne compara pe noi cu o desfrinata ce isi face placerile dar nici nu devine sotie. Asa suntem si noi, venim la biserica doar pentru a sfinti dar nu devenim Crestini. Este de plans caci ne-am facut de rusine in fata la toata lumea prin faptul ca suntem niste vase goale, fara substanta pentru ca am pierdut intelegerea la ceea ce facem. Si nu zadarnici ne sunt probleme pe care le avem acum pentru ca Iasaia zice deschis: "Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte."


Dar in acelasi timp suntem si mingaiati de acest prorooc caci stim ca: "De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca."


Draga cititor trebuie sa intelegem ca totul este in manele noastre si de noi depinde cum se schimba omenirea. In momentul in care noi ne vom sfinti "mii se vor sfinti in jurul nostru". Trebuie doar a depunem macar un mic efort de a ne schimba macar putin in fiecare zi. Trebuie sa fim ca niste stejari cu radacina adinca sa nu pierdem ce avem cel mai important adica pe noi insine.


Frate Biserica este acel loc in care noi putem gasi acel pamant plin de roade care ne ajuta sa ne crestem radacinile. Biserica este aceea care ne invata sa construim casa pe pamant pietros, adica pamant tare pe care apa nu o va spala. Biserica nu este doar Slujba, adica acele slujbe care se savirsesc, ci ea este plina de invatatura de Dragoste. Trebuie doar sa avem urechi de a auzi si minte de a intelege si dorinta de a o aplica in viata de zi cu zi.


Sa fim cretini nu cu numele ci cu fapta.


Cu caldura in Hristos

Al vostru Diacon Vladimir

6 views0 comments

Recent Posts

See All