• Deacon Vladimir Castravet

Duminica 12-Tanarul Bogat


In aceasta duminica la Biserica Sfintul Ierarh Nicolae din Londra, protoiereul Nicolae Prescura a savarsit Sfinta Liturghie la care a fost citita o pericopa Evanghelica de la Matei despre Tanarul Bogat.


De cele mai dese ori focusul atentiei noastre este la faptul ca bogatia este cea care ne impiedica sa ne mantuim. Probabil, doar ca aceasta pericopa se finiseaza cu cuvintele lui Hristos care mentioneaza ca doar Tatal cel ceresc poate lua asa o decizie dupa a Sa vointa.


Cred eu ca si saraci sa fim tot putem avea o mare greutatea de a intra in Imparatia lui Dumnezeu din cauza multor greseli.


Deci starea materiala propriu zisa nu are nici o influenta asupra deciziei lui Dumnezeu care si este creatorul tuturor lucrurilor lumesti.


As dori ca sa va atrag atentia la un moment la care m-am gandit cand am recitit acest capitol. Desigur ca acest tanar era educat si ca urma toate legile lui Moise. El stia desigur ca ceea ce face sunt lucrurile corecte si predicate de intreaga biserica.


Acest tanar prin intrebarea sa catre Hristos a dorit sa reconfirme ca ce face el sunt lucuri bune, caci nu degeaba il numeste pe si pe Hristos bun, la ce a primit un raspuns probabil neasteptat. Deci avand o incredere persoanal ca face lucruri bune, din mandria sa a dorit sa fie probabil laudat de Hristos. Dar Hristos este acel care citeste sufletele si care nu are un sentiment de coplesire fatarnica fata de statutul oamenilor si dupa ce a indeplinit dorinta de reconfirmare acelui tanar i-a deschis ochii la ceea ca sufletul lui este legat de lucruri materiale mai mult decat cele duhovnicesti.


Legile urmate de tanar sunt legile firesti ale moralitatii urmate de orce om de pe pamant. Ele sunt bune si corecte dar nu urmeaza in totalitate legii lui Hristos de a "Iubi". El nu era gata sa faca bine si sa imparta bunatatile materiale cu cei care au nevoie, pentru ca este legat cu inima de ele, caci isi avea bogatia pe pamant nu pe cea din cer.


Pasarile cerurilor nu se ingrijesc de ce o sa manance mane pentru ca isi pun increderea totala in Dumnezeu. Credinta este cat o samanta de mustar dar de aceeasi marime este si neincrederea. Cei care ii urmeaza lui Dumnezeu cu inima is pun mereu increderea in El si nu se ingijesc, dar desigur fac lucruri planificate. Increderea este acea stare psihologica de liniste in care stii ca totul o sa fie bine. Dar tanarul nu a putut sa-si puna increderea in Dumnezeu de aceea s-a intristat.


Bogatia materiala o avem cu totii si daca in orce moment Hristos s-ar apropia de noi si ar zice sa dam tot ce avem la saraci, sa lasam totul si sa-i urmam Lui, sunt sigur ca cu totii vom ezita si ne vom intrista. Noi doar am pus atat efort in capatarea tuturor acestor lucruri materiale. Acel tinar bogat, deci suntem noi cu totii care suntem inca in lume si lucram pentru a capata cele lumesti.


Chemarea aceste pericope biblice este sa ne punem increderea totala in Dumnezeu. Sa primim tot ce avem ca dar de la Dumnezeu si daca ar fi sa pierdem totul sa fim iarasi cu inima impacata pentru ca toate sunt ale lui Dumnezeu. El ne da si el poate sa ne ia. Deceptia de pierdere este una ce da dovada de o slabiciune in credinta.


Din viata personala pot sa va zic ca credinta m-a scos dintr-o depresie enorma. Cand am pierdut tot si nici nu aveam unde trai cu familia, depresia era la culme si credeam ca traiesc unul din cele mai dificile momente ale vietii, si imi plangeam de jale. Dar sa stiti ca in momentul in care am zis: "toate mi le-a dat Dumnezeu, imi pun increderea in El si ma concentrez doar la ceea ce trebuie sa fac acum, sa dau toate emotiile lui Dumnezeu, fie ca El sa le aranjeze". Din acel moment s-a limpezit apa vieti.


Smerenia aceasta este chemarea. Bogatia mintii este mandria ca suntem cineva, ca avem o stare materiala mai buna decat altii. Dar smerenia ne invata sa iubim pe toti ca pe frati egali. Tanarul nu a putut sa-si smereasca inima si de aceea si noi bogati in mandrie vom fi descrisi de Hristos ca bogati care nu vor putea intra in imparatia cerurilor.


De ce Hristos a refuzat sa fie numit "Bun"- doar El facea toate lucrurile dupa cuvantul lui Dumnezeu?


Acesta este secretul smereniei. In firea Sa omeneasca, Hristos nu se putea numi bun, pentru a nu se pune pe sine mai presus de altii, de aceea il numeste pe Tatal Sau ca fiind unicul Bun pentru ca El este Judecator corect si plin de Dragoste. Daca Hristos nu este bun cum putem sa ne numim si noi buni. Tanarul s-a mandrit pe sine considerandu-se bun si Hristos l-a smerit.


Prin exemplul timpului, probabil bine inteles de contemporanii lui, Hristos a dorit sa dovedeasca cat de mare poate fi diferenta intre un om mandru si unul smerit, intre un om cu inima dedicata lui Dumnezeu si altul cu inima dedicata materiei si orgoliului propriu.


Deci sa ne imbracam in inima si mintea noastra cu haina smereniei pentru a ne putea ridica inca pe o trepta mai aproape de Dumnezeu. Smerenia nu este o cadere, nu este o injosire dar este o deschidere a ochilor, este un antrenament a muschilor ce ne ajuta sa ridicam treptele mantuirii.






Mob. 0752848474/ Tel: 01375377013

©2019 by Saint Nicholas Moldavian Church. Proudly created with Wix.com