• Deacon Vladimir Castravet

Credinta lui Iair si cea a femeiei cu scurgeri




Ev. Luca 8, 41-56


În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.


Credinta lui Iair si cea a femeiei cu scurgeri


Fratilor mai intii de toate trebuie sa vedem ca pe aceste doua personalitati le-a adus la Hristos nimic altceva decat lipsa de alte alternative. Nici Iair si nici Bolnava de scurgeri nu mai putea apela la nici o alta forma de ajutor lumesc asa cum toate au fost deja epuizate.


De aceea cu certitudine putem spune ca credinta lor in Hristos nu a fost una crescuta din invataturile Lui ci din lipsa de alternative. Necatind la aceasta, Hristos nu a refuzat nici unuia nici altuia. Cu toate ca modul de cerere a ambilor a fost diametral opus ambele cereri au fost realizate intr-un mod miraculos.


Deci Dumnezeu, prin Hristos nu cauta la cele lumesti, sau la o analiza pur logica ci se desfasoara in dependenta de necesitatile fiecaruia in parte.


La baza vindecarii a stat rugaciunea care a fost practicata in 2 modele. Modelul lui Iair a fost cel de ingenunchere, un model de smerenie si rugaciune prin cuvint rostit cu inima frinta. Modelul femeii cu scurgere a fost o rugaciune a mintii. Adica ea doar si-a dorit si cerinta i-a fost indeplinita.


Astfel cu Dumnevoastra vedem ca nu doar rugaciunea rostita este auzita ci si cea pe care o zicem prin cuvintul mintii. Sfintii Parinti tot au practicat asa zisa rugaciune a mintii pe care au adus-o la nivelul la care mintea singura se ruga fara ca cel care zice rugaciunea sa faca un efort fizic. Mintea umana isi incepe procesul cu 10 secunde mai devreme de a incepe orce alt fel de actiune a corpului.


Mintea precum si cuvintul creaza o fluctuatie a undelor ce ne incojoara. Nu zadarnica a fost invatatura lui Hristos care a zis, ca daca chear si ai pacatuit in mintea ta deja este un pacat. Adica Hristos patrude atit de adinc in mintea noastra si incearca sa fie el radacina gindurilor noastre si sa elimeneze de la radacina pacatul.


Orce actiune se incepe de la o idee care este mai intii primita dupa care acceptata si doar dupa aceea urmeaza actiunea pro sau contra acelei idei. Creerul umam fac un exercitiu de multe ori in fractiuni de secunde inainte de luarea unei decizii. Hristos ne invata sa fim gata si pregatiti sa fim stapini chear si pe cele mai mici fluctuatii ale mintii si sa o intarim prin credinta pentru ca aceasta sa aduca roade. Caci nu zadarnic El a strigat, ca toata lumea sa-L auda: "Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit". A facut-o pentru a demonstra tuturor celor de fata si celor ce urma sa-I fie urmatori, ca Credinta se incepe din mintea noastra si ea poate avea un success de rezultat imediat.


Ce se intimpla in credinta lui Iair. Aceasta era foarte fina si ea a fost pierduta imediat cum i s-a anuntat ca fiica lui a decedat. Daca pana a ajunge la Hristos, deja stiind toate minunile pe care el le savirsise, inclusiv minunea de inviere a fiului unei vaduve, el avea o credinta ferma, toate au fost spulberate cand i s-a adus la cunostinta ca fiica lui a decedat. Adica atit de fina ii era credinta ca nici rugaciunea prin smerinie pe care a facut-o nu l-a ajutat.


Intreaga lui familie si prieteni, care la siguri erau cei care fregventau templul lui Dumnezeu au dat dovada de o lipsa de credinta, pentru care au si fost alungati pentru a nu vedea cele ale lui Dumnezeu.


Fratilor aceasta pilda pericopica trebuie sa ne fie noua de invatatura. Nu cele trupesti pe care le facem sunt defapt cele de trebuinta. De multe ori noi incurcam aprinderea luminarii ca fiind credinta noastra. Fratilor luminarea, sarutul icoanelor, metaniile etc sunt nu altceva decat obiecte de pregatire a inimii.


Ca sa intelegeti cumpararea icoanei si jertfa pe care o facem in mod trupesc sunt zeciuiala cum se numea in perioada lui Hristos sau cum o numim noi astazi un direct debit plata pentru a sustine biserica si rinduiala de cult. Aceasta rinduiala de cult este necesare nu pentru credinta noastra ci pentru necredinta noastra. Ele ne ajuta sa alinam sufletul si mintea dupa o perioada indelungata de stres dupa o saptamana de lucru. Este necesar de a face aceasta jertfa pentru a putea intretine biserica si rinduiala de cult. Dar jertfa trebuie imbinata cu credinta adevarata ca Cel caruia ne rugam este cu adevarat Dumnezeu care ne va mintui. Nu trebuie sa avem nici o samanta de neicredere.


Cu credinta si cu Dragoste sa ne rugam.


Biserica Sfintul Ierarh Nicolae din Londra


Parohul Bisericii

Preotul Nicolae Prescura


Autor

Diaconul Vladimir Castravet




45 views0 comments